Tu când ai avut ultima oară orgasm?

Ca și când diferențele salariale sau de oportunități dintre femei și bărbați nu ar fi fost suficiente, există o discrepanță la fel de mare și în relațiile intime. Orgasm Gap e un fenomen care ne arată că nu factorii biologici împiedică femeile să aibă plăcere în timpul actului sexual, ci normele culturale, presiunile sociale și rolurile tradiționale de gen.

Mi-am dat seama că de fiecare dată când o prietenă de-ale mele îmi povestește că a făcut sex cu un partener nou, o întreb proape instinctiv: „Și? Ai avut orgasm?”. Dar lucrul ăsta nu se întâmplă niciodată atunci când apropiații mei de sex masculin îmi descriu ultima lor interacțiune cu specific sexual, cum ar numi-o un amic.

Pentru că știu sigur că au avut, e aproape ca o lege a naturii. Pământul se învârte în jurul soarelui și bărbații au orgasme. Mă rog, știu că mai există și excepții, pentru că am avut parte de ele, dar oficial, statisticile stau așa: 95% dintre bărbații heterosexuali au orgasm în timpul actului sexual, în timp ce femeile heterosexuale au orgasm doar în 65% dintre cazuri (conform studiului Archives of Sexual Behavior).

Dacă te rezumi doar la datele astea, poți ușor să crezi că discrepanța de 30 de procente se datorează poate unor factori biologici sau fiziologici. Corpul femeii e construit în așa manieră încât e mai puțin susceptibil de a ajunge la climax în timpul actului sexual. Dar o cercetare realizată de dr. Laurie Mintz arată că, atunci când femeile se masturbează, ajung la orgasm în 95% din cazuri și că femeile lesbiene au orgasm în 86% din actele sexuale.

Deci, dacă femeile pot ajunge la orgasm atât de des când se masturbează sau când sunt stimulate de alte femei, care este motivul pentru care această rată scade semnificativ în relațiile heterosexuale? Răspunsul scurt ar fi că trăim într-o societate patriarhală în care plăcerea femeii este complet ignorată. Și nu doar de către partenerii lor, ci în general, este exclusă din lumea medicală, din studii, cercetări, din orele de educație sexuală (acolo unde ele există). De ce? Pentru că procrearea – scopul social principal al femeilor pentru mii de ani – nu depinde de asta. În schimb, ejacularea și implicit orgasmul și plăcerea bărbaților sunt esențiale pentru continuarea speciei.

Îți dai seama cum ar fi dacă am rămâne însărcinate doar atunci când noi avem orgasm? Probabil că populația globului ar fi sub un milion. Sau poate că atunci plăcerea feminină ar deveni un subiect mai interesant pentru toată lumea.

O altă chestiune pe care am auzit-o des pe tema asta și care e uneori folosită pentru a explica fenomenul numit Orgasm Gap sau Pleasure Gap – apărut la începutul anilor 2000 pentru a descrie diferența de frecvență a orgasmelor atinse în timpul actului sexual între bărbații cis și femeile cis – este că femeile sunt mai puțin sexuale decât bărbații. Dar ideea că bărbații ar avea mai multă dorință sexuală decât femeile e în mare parte un stereotip. Majoritatea studiilor care analizează acest subiect se bazează pe întrebări adresate atât femeilor, cât și bărbaților în legătură cu sexualitatea lor. Și nu e un secret pentru nimeni faptul că bărbații au fost învățați încă din cele mai vechi timpuri să vorbească deschis sau chiar să exagereze în privința sexualității lor, în timp ce femeile au fost condiționate să nu se exprime liber.

De exemplu, studiul The Impact of Gender Expectations on Meanings of Sex and Sexuality: Results from a Cognitive Interview Study arată că femeile își limitează dorința sexuală și își subordonează plăcerea sexuală pentru a se conforma așteptărilor sociale.

„Plăcerea feminină nu este doar o chestiune de biologie, ci și una de narațiune culturală, îmi confirmă psihoterapeutul Liviu Elefterie. Dacă întrebi o femeie ce crede despre propriul corp, despre dorința ei, despre sex, vei descoperi povești întregi – povești despre rușine, despre obligație, despre așteptări, despre ce e acceptabil și ce nu. Cultura a împins femeile să creadă că plăcerea lor e opțională, ceva ce se întâmplă dacă ești norocoasă, în loc să fie un drept fundamental al fiecărei experiențe sexuale”, mai spune Liviu Elefterie.

De asemenea, Katherine Rowland explică în cartea ei The Pleasure Gap: American Women and the Unfinished Sexual Revolution că „cu jumătate de secol în urmă, cercetătorii pionieri William Masters și Virginia Johnson au documentat atletismul sexual al femeilor, afirmând că gama și intensitatea plăcerii lor le depășesc considerabil pe cele ale bărbaților. Totuși, aceștia au constatat și că femeile internalizau influențele psihosociale predominante, precum dublul standard sexual sau asocierea dorinței cu impuritatea, care ar putea interveni în răspunsul lor sexual. De asemenea, antropologii au observat că, în culturile care se așteaptă ca femeile să se bucure de sex la fel de mult ca bărbații, femeile au orgasme regulate, în timp ce în culturile care pun sub semnul întrebării legitimitatea plăcerii feminine, se întâlnesc mai multe dificultăți sexuale. Dacă atmosfera nu învăluie plăcerea feminină în rușine sau mister, sau nu o consideră inferioară, aceasta poate deveni mult mai accesibilă.”

O altă lucrare interesantă pe care am găsit-o pe tema asta, In Pursuit of Pleasure: A Biopsychosocial Perspective on Sexual Pleasure and Gender, susține că, în urma studiilor, s-a demonstrat că femeile reacționează la imaginile erotice la fel ca bărbații, contrar ideii că acestea nu sunt influențate de stimulii vizuali. Cercetările au arătat că imaginile erotice produc cea mai mare excitare genitală la femei, mai mult decât literatura erotică, sunetele erotice sau fanteziile. De asemenea, combinarea imaginilor erotice cu stimularea genitală prin vibrații crește și mai mult nivelul de excitare, atât la femei, cât și la bărbați.

Analizele asupra creierului arată că femeile și bărbații procesează stimulii sexuali într-un mod similar, ceea ce duce la reacții corporale aproape identice. Adică atât femeile, cât și bărbații au mecanisme de excitare sexuală asemănătoare, iar creierul reacționează la stimulii vizuali într-un mod egal pentru ambele sexe.
Deci, încă o dată, dorința sexuală nu are atât de-a face cu factorii biologici, ci cu cei culturali, iar unul dintre ei îl reprezintă rolurile tradiționale de gen.

Adică, în mod clasic, bărbații au rolul de dominator, în timp ce se așteaptă ca partenerele lor să fie submisive. Iar această pasivitate și obediență la care se așteaptă evident că are un efect negativ asupra plăcerii sexuale a femeii. Țin minte că acum câțiva ani am scris un articol despre cât de greu e pentru o femeie să găsească servicii sexuale plătite și, în numele cercetării, i-am scris unui tip care postase un anunț pe un site care cred că se numea nimfomane.ro. Ca o paranteză, aparent, dacă ești femeie și vrei să faci casual sex, ești o nimfomană. Să anunțe cineva DEX-ul să schimbe definiția cuvântului.

Revenind, i-am dat mesaj și i-am zis că mă interesează serviciile lui, dar că vreau să am rolul de dominatoare. „A nu, eu ca parte dominată, nu. Invers, dacă vrei, da”, mi-a scris pe WhatsApp. Și acolo s-a oprit discuția. Era clar că regulile nescrise ale plăcerii nu erau negociabile: bărbatul domină, femeia se supune. Și asta nu e doar o preferință individuală, ci un tipar cultural adânc înrădăcinat.

Aș spune, deci, nu că femeile nu au dorință sexuală, ci mai degrabă că entuziasmul lor pentru o partidă de sex poate scădea atunci când știu că fanteziile sau plăcerile lor nu vor fi luate în considerare, că vor fi judecate sau că vor ajunge să se simtă inconfortabil și nesatisfăcute. Nu e vorba de o lipsă de libido, ci de o adaptare la un context care nu le oferă siguranța că vor avea parte de o experiență plăcută. Dacă sexul este perceput ca un act în care ele trebuie să joace un rol prestabilit, fără loc pentru propria lor plăcere, e de înțeles de ce își pierd interesul.

„Multe femei nu pot fi pe deplin prezente în corpul lor, pentru că poartă greutatea unei istorii care le-a învățat că sexualitatea lor nu le aparține”, completează psihoterapeutul Liviu Elefterie. „Hai să facem o listă rapidă:

1. Rușinea. Dacă ai fost crescută să crezi că o femeie bună nu cere, nu explorează și nu se bucură prea tare, ghicește ce? Asta nu dispare magic când devii adultă. Vocea care îți șoptește că dorința ta este prea mult, că trebuie să te controlezi, te va împiedica.
2. Stresul și anxietatea. Corpul tău nu poate fi în mod de supraviețuire și mod de plăcere în același timp.
3. Teama de judecat. Dacă ai avut experiențe în care dorințele tale au fost respinse sau ridiculizate, vei învăța să le îngropi.
4. Mituri culturale. De la ‘bărbatul trebuie să inițieze’ la ‘orgasmul vaginal e singurul care contează’, societatea a creat un playlist de convingeri care mai degrabă sting dorința decât o aprind.
5. Autocritica. Vocea care te întreabă: ‘Arăt bine? Fac bine? Oare partenerul meu mă judecă?’.
6. Oboseala emoțională. Dorința are nevoie de energie, iar dacă femeia este epuizată, corpul ei va spune nu acum.

Toate acestea sunt amplificate și de social media, care prezintă femeia perfectă, care are corpul ideal, face sport exact atât cât trebuie, mănâncă exact ce trebuie și când trebuie și multe altele”.

Personal, la lista asta aș adăuga și industria porno, care îi învață pe băieți încă de la o vârstă fragedă că sexul înseamnă doar penetrare și că două mișcări mai puternice din bazin sunt suficiente ca femeia să țipe și să ajungă la orgasm. Serios acum, credeam că am depășit teoriile lui Freud de acum peste o sută de ani, conform cărora orgasmele vaginale sunt „mature”, iar cele clitoridiene ar fi un semn de imaturitate. Ah, și dacă nu știai, tot el susținea că femeile care ajung la orgasm prin stimularea clitorisului sunt „isterice” și victime ale unor dorințe nestăpânite și imature.

„Simpla penetrare vaginală nu e suficientă pentru atingerea climaxului”, spune dr. Ioana Drăgan, medic specialist în obstetrică-ginecologie. „Anatomia zonei genitale feminine este complexă, corpul clitorisului ajungând până la 12-13 centimetri de-o parte și de alta a vaginului, iar stimularea lui directă sau indirectă prin pozițiile sexuale alese este ceea ce induce orgasmul feminin. Pentru marea majoritate a femeilor, orgasmul este adesea unul clitoridian și mai puțin unul vaginal și este nevoie de timp, răbdare, comunicare deschisă și dorința ambilor parteneri ca femeia să poată să atingă climaxul”.

„Femeile nu funcționează ca un întrerupător – dorința are nevoie de construcție”, adaugă psihoterapeutul. „Iar comunicarea este afrodisiacul suprem. De multe ori, cuplurile cred că a vorbi despre sex va distruge magia. Dar, în realitate, a nu vorbi despre sex o omoară lent. Comunicarea nu înseamnă doar să spui ce îți place, ci și să creezi un limbaj erotic al cuplului vostru – unul care să vă reflecte dorințele, fanteziile, ritmurile. Iar bărbații nu ar trebui să exercite presiune asupra femeilor, ci să arate curiozitate și răbdare. Un partener care ascultă fără așteptări, care întreabă fără presiune, care face loc dorinței fără să o grăbească, creează un spațiu în care femeia poate explora. Și, mai ales, un partener care înțelege că sexualitatea nu este fixă. Dorințele se schimbă, se transformă, cresc sau scad. Sexualitatea are nevoie de siguranță emoțională, dar și de libertate și mister. Și, în cele din urmă, sexul nu este despre perfecțiune, ci despre prezență. Nu trebuie să fie perfect, trebuie să fie viu. Dorința și plăcerea nu sunt despre cum arăți sau despre cât de bine faci ceva. Sunt despre conexiune, joacă, abandon. Femeile nu au nevoie de mai multe tehnici. Ele au nevoie de permisiunea de a se bucura fără presiune”.

Dincolo de toate aceste aspecte, mi se pare fundamental să vorbim și despre faptul că în România, una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de partener sau de fostul partener. Că în primele șase luni din 2024 Poliția a înregistrat 1.983 de infracțiuni de viol săvârșit asupra unui minor, 648 de infracțiuni de viol, 487 de infracțiuni de agresiune sexuală asupra minorilor și 19 infracțiuni de agresiune sexuală. Sau că 55% dintre români consideră că violul este „justificat” în anumite situații.

Nu ai cum să mai privești sexul ca o experiență plăcută după ce ai trecut printr-o experiență atât de traumatizantă.

„Dacă a existat un moment în viață în care corpul tău nu a fost al tău, atunci plăcerea poate deveni un teritoriu minat”, spune Liviu Elefterie. „Dacă ai avut experiențe care ți-au spus că sexul nu este sigur, corpul tău își amintește, chiar dacă mintea vrea să meargă mai departe. Uneori, sexul devine ceva de evitat, alteori e o zonă de amorțire – ca și cum corpul e acolo, dar tu nu ești cu adevărat prezentă. Trauma creează o separare între corp și minte. Femeia poate dori conexiune, dar corpul ei spune: fugi.”

Există, de asemenea, și anumite afecțiuni care pot reduce plăcerea sexuală a femeii, iar printre acestea „cele mai frecente sunt: vulvodinia, vaginismul și endometrioza”, spune dr. Ioana Drăgan. „Vulvodinia este o patologie multifactorială în care există durere la penetrare, o durere care adesea persistă și după terminarea contactului sexual. Durerea se poate resimți și ca o senzație de arsură sau de usturime la nivelul orificiului vaginal și al vestibulului vaginal. Adesea, vulvodinia este cauzată de infecții vaginale candidozice sau bacteriene, de tulburări hormonale sau de lubrifiere insuficientă. Vaginismul este o patologie în care penetrarea devine adesea imposibilă din cauza unei contracții puternice a musculaturii pelvi-genitale. Cele mai frecvente cauze sunt psihologice, cum ar fi traumele din contactele sexuale anterioare extrem de dureroase. Endometrioza este o patologie din ce în ce mai răspândită, fiind, se pare, o afecțiune autoimună în care țesutul endometrial (adică mucoasa uterului) se răspândește în exteriorul uterului, lipindu-se de organele pelvine: ovare, trompe, intestin, vagin etc. Simptomatologia include durere pelvină, internă, uneori iradiată în rect, atât la contactul sexual, cât și în perioada premenstruală”.

De asemenea, medicul ginecolog adaugă că și „anticoncepționalele pot scădea calitatea vieții sexuale a femeilor, deși acest lucru poate să nu fie evident la început, având în vedere că ele aduc o mai mare libertate în ceea ce privește contactul sexual. Însă, din punct de vedere al modificărilor hormonale induse, anticoncepționalele orale, mai ales când sunt luate pe perioade îndelungate, scad libidoul, scad lubrifierea, accentuează uscăciunea vaginală și cresc riscul candidozelor vaginale prin modificarea microbiomului intestinal.

Este important să știm că anticoncepționalele scad nivelul de testosteron liber circulant, ceea ce reduce apetitul sexual. În plus, ACO (anticoncepționalele orale) conțin progestine care acționează și la nivelul receptorilor din sistemul nervos central, unde scad nivelul de dopamină, explicând de ce unele ACO pot produce depresie. La nivel subclinic, scăderea dopaminei la nivel central este asociată cu o scădere a libidoului. Să nu uităm că aceste progestine acționează și la nivelul vaginului, unde pot induce uscăciune vaginală.

De asemenea, uscăciunea vaginală apare destul de des la femeile la menopauză. Acest lucru face ca contactul sexual să fie dureros, dar multe dintre ele nu se adresează medicului, percepând schimbarea ca fiind o normalitate a vârstei și își încetează viața sexuală”.

În aceste cazuri, în care calitatea vieții sexuale este afectată de probleme medicale, și nu de stereotipuri și presiuni culturale, femeile pot apela la diverse „intervenții non-invazive sau minim-invazive, cum ar fi tratamentul cu toxină botulinică pentru vaginism, tratamentul cu PRP pentru vaginite recurente și uscăciune vaginală sau ALMA DUO – un tratament non-invaziv, fără perioadă de recuperare (care utilizează unde de șoc extracorporală pentru refacerea vascularizației periclitoridiene) pentru augmentarea plăcerii sexuale”.

Dar, în general, dorința sexuală scăzută a femeilor nu este generată de factori biologici, așa cum concluzionează și Katherine Rowland, care a intervievat 120 de femei pentru a înțelege mai bine fenomenul Pleasure Gap. Aceasta provine din faptul că am fost învățate să punem plăcerea bărbatului înaintea dorințelor noastre, că orgasmul nostru nu contează atâta timp cât el a ejaculat sau că este normal să suportăm durerea în timpul actului sexual. Mă enervează să văd că, în timp ce există un Gender Pay Gap între femei și bărbați, aceleași discrepanțe se regăsesc și în relațiile intime, când vine vorba de orgasm.

Nu este normal ca plăcerea să fie un drept pentru unii și un privilegiu pentru alții. Femeile nu ar trebui să fie nevoite să justifice sau să sacrifice propria lor satisfacție pentru confortul partenerilor lor. Plăcerea sexuală ar trebui să fie o experiență reciprocă, în care amândoi partenerii să fie la fel de respectați și ascultați și de care să beneficieze la fel de mult. Așa cum spune psihoterapeutul Liviu Elefterie, „nu am fost puse pe acest pământ ca să fim politicoase în pat”. Sunt deja destule contexte în care ne supunem și acceptăm ce ni se cere, iar dormitorul chiar nu ar trebui să fie unul dintre ele.