#ChallengeAccepted: un selfie alb-negru nu e suficient. Trebuie să facem mai mult

O avalanșă de selfie-uri alb-negru a năpădit Internetul, celebrând femeile și solidaritatea dintre ele. Dar chiar fac ele asta cu adevărat?

În ultimele ore aproape fiecare femeie pe care o știu a postat pe una dintre rețelele de socializare pe care le folosește (în special pe Instagram) un selfie alb-negru însoțit de hashtag-ul #challengeaccepted, de obicei urmat de tag-uri către persoane apropiate, prietene, care ar urma să ducă mai departe provocarea.

În primă fază nici nu mi-a fost foarte clar despre ce este vorba, până ce nu am observat că unele dintre fotografii erau însoțite și de mici texte, cel mai des apărând, totuși, un alt hashtag, #womensupportingwomen. Mi-a devenit clar cât de extins e fenomenul când i-am privit uimită popularitatea printre celebrități. Preocupată de alte lucruri, ajunsesem târziu la petrecerea femeilor de pe Instagram, și nu observasem că provocarea de a posta un selfie alb-negru în semn de apreciere, solidaritate și empowerment începuse cu aproximativ o săptămână în urmă.

Persoana care a pornit acest trend este, conform reprezentanților Instagram citați de The New York Times, o jurnalistă din Brazilia, Ana Paula Padrao. Dar aceeași publicație notează și faptul că un grup de femei din Turcia a început să distribuie fotografii alb-negru, pentru a atrage atenția asupra violenței împotriva femeilor din țară, acolo unde violența înflorește, iar autoritățile nu fac destul ca să o oprească, sau cel puțin să o limiteze. Alte surse spun că obiceiul de a posta fotografii alb-negru trimitea la gândul că orice femeie care postează un astfel de selfie ar putea deveni, la un moment dat, o victimă.

Aflând lucrurile acestea, tot nu m-am lămurit cum anume ar transmite orice selfie alb-negru postat undeva pe Internet, doar cu hashtag-ul #challengeaccepted, mesajul inițial, care, iată, se dovedea unul de solidaritate cu alte femei. Și, oricât de simpatic ar fi să îți vezi feed-ul plin de femei, apropiate sau pe care doar le admiri de la distanță, în cea mai bună lumină și în tonuri care par să le aducă împreună, tot mi s-a părut că văd în acest challenge o urmă de oportunitate ratată.

Desigur, au fost și femei care au adus vorba despre motivația inițială a postărilor cu un selfie alb-negru. Dintre cele de aici, actrița Ada Galeș a vorbit despre problema violenței împotriva femeilor din Turcia, dar și din România, și a deturnat hashtag-ul inițial în #stopviolentadomestica. Vor mai fi și altele, dar încă nu mi-au ajuns sub ochi până în momentul în care scriu.

View this post on Instagram

am primit mai multe mesaje să postez o fotografie alb-negru cu mine. ❗️aș vrea să vă povestesc puțin și de contextul în care a apărut acest challenge. în Turcia violența domestică este o problemă foarte mare, mai mult decât atât, mor multe femei anual din cauza asta. 302 au murit, 532 au avut răni grave în 2019. 40 până acum în luna iulie. oamenii se trezesc mereu cu portrete alb-negru de-ale victemelor. 🖤asta e pentru ele. știu că și în România situația e drastică. toate știm pe cineva sau am trecut noi prin violență domestică. în pandemie cazurile au crescut inimaginabil. vorbiți despre asta, oferiți suport când știți că e nevoie. suntem împreună în asta. nu voi nominaliza pe nimeni, vă invit să aveți inițiativă și să postați o fotografie alb-negru și cu #stopviolentadomestica (dați-mi un tag dacă simțiți) 📸 @alexgalmeanu • • • • • #challengeaccepted #violentadomestica #womenempowerment #domesticviolence #turkishdomesticviolence #womensupportingwomen #women #feminism #feminist

A post shared by Ada Gales (@adagales) on Jul 28, 2020 at 11:20pm PDT

În schimb, la multe alte femei care au voci poate mai puternice decât a Adei Galeș sau platforme de cu mulțimi de urmăritori mult mai generoase, hashtag-ul a ajuns, cel puțin în ochii mei, să nu însemne mai nimic. Asta ca să nu le menționez pe cele care nu doar că au ratat șansa unei solidarizări mai eficiente, dar au și anunțat că ele nu susțin toate femeile, ci doar pe cele care merită. Sunt curioasă cum decid asta și din ce poziție o fac. Sau pe cele care au ținut să anunțe că postările lor de susținere nu sunt mesaje feministe, de parcă între a susține alte femei și a susține egalitatea socială, economică etc. între femei și bărbați nu ar fi unul și același lucru.

Dar asta se întâmplă de obicei când astfel de provocări ajung la modă. Întotdeauna sunt oameni care vor să capitalizeze de pe urma lor, așa cum sunt și mulți oameni care participă pur și simplu, luați de valul entuziasmului colectiv.

După ce mi-am parcurs feed-ul de Instagram până aproape de capătul Internetului, am ajuns, în cele din urmă, și la postarea unei alte actrițe pe care o admir, Julianne Moore. În postare, pe care o vedeți mai jos, Moore atrăgea atenția celor 1,8 milioane de urmăritori ai ei asupra asasinării Breonnei Taylor, tânăra împușcată în propria casă de polițiști. „Vreau să folosesc această ocazie ca să subliniez faptul că au trecut peste 200 de zile de când a fost ucisă #breonnataylor și că ucigașii săi nu au fost aduși încă înaintea justiției. Este important să vorbim pentru ea pentru că ea nu mai poate vorbi.”

View this post on Instagram

#challenegeaccepted – thank u to @michellepfeifferofficial @gucciwestman @donnakaranthewoman for nominating me. I want to take this opportunity to amplify the fact that it has been over 200 days since #breonnataylor was murdered and her killers have still not been brought to justice. Its important to speak up for her as she can no longer speak up for herself. Breonna by @arlyn.garcia #womensupportingwomen #sayhername

A post shared by Julianne Moore (@juliannemoore) on Jul 28, 2020 at 8:51am PDT

Și așa mi-am dat seama că, dacă e să folosim acest hashtag, #challengeaccepted, și să spunem că vrem să susținem, prin intermediul unui selfie alb-negru, femeile, trebuie să facem mai mult. Putem atrage atenția cu un selfie bine făcut, da, dar e important să folosim ocazia aceasta pentru ceva. Să spunem un lucru măcar – dintre multele probleme cu care se confruntă, la noi, femeile. Să vorbim poate despre hărțuire sexuală pe stradă sau la locul de muncă, despre violurile pe care mințile a mai bine de jumătate de români le consideră justificate. Să vorbim despre acelea dintre noi care devin mame de mici. Sau despre cele care sunt, deși minore, în ochii procurorilor și judecătorilor din România, de multe ori văzute drept perfect capabile să consimtă la acte sexuale. Să vorbim despre inegalitatea de plată care le afectează pe femeile de oriunde. Sau despre câte eforturi e nevoită să facă o femeie ca să egaleze performanțele de carieră ale celui mai mediocru dintre bărbați, pentru că sistemul patriarhal în care trăim ne pune atâtea obstacole. Să vorbim despre misoginia cu care ne confruntăm de atâta vreme încât multe dintre noi am ajuns să o internalizăm, la un nivel sau altul, văzând în alte femei competiția, și nu suroritatea. Despre lipsa femeilor din manuale sau despre felul în care jucăriile pentru fetițe implică de multe ori instrumentele folosite în munca domestică. Despre femeile rome, despre care politicieni din România încă nu se sfiesc să spună că ar trebui sterilizate. Sau despre femeile transgender, pe care, alături de toate persoanele transgender, Senatul le-a șters, cu un vot, din existență. Să vorbim despre cum ne-am împăcat cu corpurile noastre sau despre cum e să trăim în ele, știind că în orice moment acele corpuri pot să devină simple obiecte pe care mulți bărbați simt că pot să le atingă, să le agreseze. Și despre violență, în toate formele ei oribile.

Sau, de ce nu, să vorbim despre două dintre tinerele femei pe care le-am pierdut în urmă cu un an, adolescentele Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, într-un caz înfiorător și încă nerezolvat, dar care a arătat nu doar incompetență și rea voință, ci și un misoginism feroce, care străbate societatea de la un capăt la altul. Chiar săptămâna aceasta aflam că Nicolae Alexe, comisarul-șef care a coordonat operațiunea de căutare a Alexandrei Măceșanu, a primit din partea IGPR calificativul „foarte bine” pentru munca sa exemplară de anul trecut.

Sunt atâtea lucruri despre care trebuie să vorbim ca să ne arătam solidaritatea față de alte femei. Și, iată, uneori e cazul să vorbim, după cum bine zicea Moore, și pentru ele, pentru că ele nu mai pot să vorbească. Un selfie alb-negru? Da, sigur, drăguț. Dar trebuie să facem mai mult.