O dezamăgire în dragoste îți poate da peste cap reperele în materie de autoprotecție emoțională chiar și la mult timp după ce povestea s-a încheiat.
A trecut timpul și ți-ai acordat suficientă vreme pentru procesul de doliu relațional. Pentru că o dezamăgire în dragoste, o despărțire, un divorț se simt ca o pierdere reală similară decesului, chiar dacă persoana respectivă încă este în viață. Și nu ai pierdut doar fostul partener, ai pierdut și imaginea aceea de relație grozavă, acel ce ar fi putut să fie.
În unele situații poate că ești critică tu cu tine și îți spui că ți-ai pierdut tinerețea, cei mai buni ani, energia, ți-ai pierdut timpul. Dar chiar dacă rezultatul nu a fost acela pe care îl sperai, în final ai exersat tehnici de relaționare, ceea ce îți va fi de folos în viitor. Și iată că acel viitor a venit. Consideri că ai lăsat trecutul în urmă, nu mai suferi, iar ideea de o nouă relație este foarte tentantă. Dar oare acel trecut chiar a rămas în spate? Sau frica de a nu suferi din nou te paralizează complet sau te face să te sabotezi în variate moduri?
… experiența neplăcută pe care ai avut-o, dar nu te ascunde după ea. De multe ori trauma este folosită ca motiv pentru a nu depune efort, a nu întreprinde nicio schimbare. Căci este mult mai ușor să perpetuezi propriul tipar și să aștepți ca celălalt să fie sau să facă 100% diferit. Procesarea emoțională implică negare, furie, negociere, tristețe și în final acceptare. Da, ai trecut printr-o poveste urâtă, iar acceptarea se referă inclusiv la partea ta de responsabilitate, cum ai contribuit și tu la acel deznodământ, cum te-ai sacrificat sau ai lăsat de la tine până când te-ai anulat ca persoană. Conștientizezi rațional, integrezi emoțional și îți vezi de drum.
De regulă după o mare dezamăgire în dragoste încrederea în forțele proprii, stima de sine sunt la un nivel foarte jos. Iar asta se simte, se vede. Ce anume îți dădea încredere în tine în trecut? Se pot aplica și acum lucrurile respective? Care ar fi unele noi? Ce acțiuni întreprinse ți-ar arăta ție că ești o persoană cu mai multă încredere în ea? Ce pași poți face către acțiunile respective?
Atunci când pui limite de fapt ții cont de nevoile tale emoționale, setezi pentru ceilalți și îți respecți și tu propriile granițe. Te simți în siguranță, protejată, iar faptul că poți spune nu, deschide oportunitatea negocierii atunci când este cazul, adaugă un alt șir de cărămizi la construcția încrederii în sine.
Observator nu doar al celui cu care ai ieșit la cafea, la prânz sau la cină, ci și al propriei persoane. Făcând un pas în spate, ieșind din aburii entuziasmului, observă în ce fel valorile, principiile celui din fața te se potrivesc cu ale tale. Observă cum te simți tu în prezența sa, ce simți fizic în corp, ce simți la nivel emoțional. Ce îți vine să faci? Dacă îți acorzi o pauză, nu acționezi imediat, ce se întâmplă cu tine ulterior? Observă-ți dialogul tău intern, dacă te privești cu blândețe, ori ești foarte critică cu tine. Dacă o prietenă ar fi într-o situație similară, ai fi la fel de dură, tranșantă, invalidantă? Cum ți-ai arăta tu ție blândețe? Ce vorbe bune ți-ai spune?
Faptul că ești o persoană prea bună, prea înțelegătoare te-a cam încurcat pe plan romantic? Aici e vorba despre un mecanism de a face față în care virezi către a-i face pe plac celuilalt, a spune doar da, deși acest lucru nu e în acord cu tine și ce ai tu nevoie. Relațiile se năruie și atunci când ești excesiv de înțelegătoare, de compliantă, iar flexibilitatea este utilă atunci când nu vine la pachet cu anularea ta.
Cu ce te ajută să fii foarte vigilentă, închisă emoțional, retrasă în comunicare? Cum ar putea să se realizeze astfel o conectare emoțională? Cum reacționează cel din fața ta atunci când te deschizi emoțional? În ce constă capitalul de încredere oferit din oficiu și care sunt acțiunile din partea lui care cresc capitalul de încredere? Și, da, dacă ceva nu e în regulă pentru tine ai dreptul să spui nu, inclusiv să nu-l placi sau să nu fi atrasă de cel care este interesat de tine.
Foto: PR