O scurtă istorie a balerinilor

Un pantof născut pe scenă, reinventat în modă. O cronologie grațioasă a ballet flat-ului, din secolul 18 până astăzi.

De la scena barocă a Operei Franceze la feed-ul de Instagram al unui it-girl contemporan, balerinii au traversat secole, siluete, culturi și clase sociale. Este poate cel mai democratic pantof al modei moderne dar, sub simplitatea sa, se ascunde o istorie bogată, care începe cu o decizie radicală luată pe o scenă din secolul al 18-lea.

Primele versiuni ale balerinilor moderni au apărut pe scenă, când celebra balerină Marie Camargo a renunțat la tocuri în timpul reprezentațiilor din anii 1700, reinventând pantoful de balet sub forma unei siluete plate, care permitea o tehnică mult mai rafinată a piciorului. Pasiunea pentru perfecțiune a dus mai târziu la alte inovații. La începutul secolului 20, balerina rusă Anna Pavlova a adăugat o talpă rigidă din piele pentru a-și susține arcul piciorului, aducând astfel pantoful de balet mai aproape de forma modernă pe care o recunoaștem astăzi.

Timp de secole, pantofii de balet au rămas exclusivi lumii scenice. Dar într-un context efervescent, la intersecția dintre arta spectacolului și moda de zi, balerinii au făcut trecerea către viața cotidiană. În anii 1940, designerul american Claire McCardell, cunoscută pentru propunerile sale practice și lejere, a colaborat cu pantofarul Salvatore Capezio, deja celebru pentru reparațiile și inovațiile aduse încălțămintei de balet, pentru a crea o versiune streetwear a pantofului de balet. Astfel, balerinii au ajuns pe rafturile magazinelor de lux din SUA, devenind o piesă cult pentru femeile care doreau să combine confortul cu eleganța.

În același deceniu, dar la Paris, Rose Repetto confecționa manual pantofi de balet pentru fiul ei, coregraful Roland Petit. Această activitate de atelier avea să devină în scurt timp o mică revoluție estetică. Când Brigitte Bardot i-a cerut lui Repetto o versiune senzuală a balerinilor pentru filmul Et Dieu… créa la femme (1956), s-a născut modelul „Cendrillon”, o pereche de ballet flats cu vârf rotund, decupaj adânc și șnur delicat. Pantofii roșii aprinși au devenit instant iconici și au inspirat o întreagă generație de femei să adopte acest model aparent simplu, dar cu o forță estetică remarcabilă.

În anii ’50-’60, balerinii au atins apogeul cultural. Audrey Hepburn ȋi purta cu pantaloni capri în Funny Face, definind o siluetă minimalistă și tinerească. Jackie Kennedy, Grace Kelly și mai târziu Prințesa Diana i-au inclus într-un registru al eleganței aristocratice casual. Kate Moss, Alexa Chung sau Bella Hadid au readus balerinii în atenția noilor generații, fiecare reinterpretându-i în propriul stil.

După o perioadă de declin, balerinii a cunoscut un revival semnificativ împreună cu estetica workwear a anilor 2010. Când Miu Miu și-a lansat versiunea proprie, decorată cu panglici de satin și accente punk, Instagramul s-a umplut de imagini care amestecau baletul clasic cu moda urbană contemporană. Rihanna, Taylor Swift și alte celebrități au transformat din nou pantoful într-un reper de stil.

Astăzi, în epoca „balletcore”, balerinii sunt reinterpretați împreună cu nostalgii estetice și o dorință acută pentru autentic. Modelele actuale mizează pe detalii inspirate din dans – funde, barete încrucișate, satin – și se reconectează vizual cu rădăcinile scenei. Dar chiar și în formele cele mai moderne, balerinii păstrează acea puritate grafică, acea rigoare moale care a cucerit scena, strada, ecranul și, mai nou, feed-ul digital.

Când Marie Camargo a renunțat la tocuri, a deschis o cale. O cale spre libertatea mișcării, spre redefinirea feminității, spre un ideal de simplitate care nu ține cont de modă, ci doar de formă. O cale pe care, trei secole mai târziu, o urmăm în continuare – pas cu pas, balerină cu balerină.